„Scrisori – pentru când nimeni nu mai ascultă” de Ioan Vasiu- Editura Filos

Dragilor, așa că vă era dor de recomandarea unei cărți? Și nu una oarecare, ci una tare deosebită, care vă va desprinde un pic de realitatea de zi cu zi pe care o trăim cu toții. Pentru sănătatea noastră spirituală e indicat să citim uneori și astfel de cărți, de o profunzime mai aparte. Desigur făcând un echilibru și raportându-ne la propria noastră viață, deoarece fiecare autor de carte are o perspectivă asupra lumii ce vine de fapt din experiențele proprii. Vă asigurăm că citind–o veți fi reîmprospătați atât pe interior cât și pe exterior.

Cartea “Scrisori – pentru când nimeni nu mai ascultă” scrisă de Ioan Vasiu, publicată de Editura Filos, are un aspect tineresc , o grafică vie și e structurată  frumos în capitole nu foarte lungi, ci concise; din care se desprind trăiri, frământări, căutări, întrebări și răspunsuri, iar nu în ultimul rând emoții. Emoții scrise. Se spune că la începutul Creației a fost Cuvântul; iată că și prin cuvântul ales al acestei cărți, Dumnezeu este prezent.

Pentru că tot ce vă dorim este să vă bucurați de această carte, nu vom spune mai multe, ci vă vom invita să o citiți în momentele de liniște pe care le aveți. Până atunci însă, am selectat câteva paragrafe care sperăm să vă încânte:

scrisoare aghioritică

Bucuria mea, întotdeauna sunt întrebări, mai ales pentru cel serios, care-și ia viața în serios și nu ca pe o întâmplare. Nimic nu e întâmplător. Totul se întâmplă fie cu binecuvântarea, fie doar cu îngăduința lui Dumnezeu.
Ți-am mai vorbit despre liniște și liniștire. Acum îți scriu dintr-un loc unde liniștirea e modul principal de viețuire al celui de aici. Îți scriu dintr-o văgăuna, așa cum se numește acest loc, Laku, Schitul laku din Muntele Athos. Am venit aici cu anumite gânduri și propuneri. Da bine zice bunica: dragule, noi propunem, iar Dumnezeu dispune. Adevăr grăiești, mamă! Iar mamă și mama e totuna. Dar să revin la gândurile mele. Vezi tu, nu întotdeauna gândul meu, sau al tău, e pe aceeași lungime de undă cu gândul altuia sau mai ales cu gândul lui Dumnezeu. Zice Domnul: gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre. Nu întotdeauna ceea ce vreau e bun lucru. Poate doar mi se pare a fi bine sau poate chiar e bine dar se prea poate ca Dumnezeu să aibe alt plan sau, mai bine zis, că Dumnezeu știe mai dinainte cele ce voi face și cele ce îmi sunt cu adevărat bune și folositoare pentru mine (poți citi: pentru tine). De aceea zic: nu te întrista prea mult când vezi că ceea ce ți-ai propus să faci bine nu se poate împlini. Poate nu acum. Știi tu ce vrea Domnul cu tine?”

Toiagul

La rugămintea ta, iată-mă cu penelul în mână, scriindu-ți amintirea pornind de la acest fapt, având ca impuls toiagul cu pricina. Se făcea că eram în acea minunată grădină, în locul Tufișului Copilului chiar azi prăznuit, Iustinian Împăratul.
Cerui binecuvântarea să plec pentru o noapte și o zi în Kareia. Voiam să mă închin frunții luminate a celui Intâichemat, Andrei Apostolul. Zis și împlinit. Ce binecuvântare în acest Saray. O noapte ca într-un seray. Stele multe, miliarde, de miliarde…
Îmi pare atât de rău, de neînțeles,/Că nu privim la cer mai des,/Că nu culegem flori…/Că nu iubim…,/Noi care atât de repede murim. Iar în revărsatul zorilor…O, ce revărsare de Har, Sfântă Liturghie într-o limbă interesantă, greaca veche cu iz rusesc. Doar privindu-l pe Bătrânul Efraim cum stă cu mâinile spre cer, parcă timpul oprindu-l.”

ce, cum, încotro?

Hristos a Înviat!
Să nu credeți că nu știu pe ce timpuri mă aflu. Cum că mâine începe Postul Învierii Domnului și al Paștilor. Tocmai de aceea am început cuvântul meu cu acest salut Hristos a Înviat! Pentru că e nevoie să știi încotro mergi, încotro te îndrepți. Atunci când într-o călătorie, mai înainte de a-ți faci bagajul, mai înainte de a-ți pregăti mașina sau de a-ți cumpăra biletul de tren, mai înainte de toate ai în mintea ta destinația spre care te îndrepți, locul încotro mergi. La fel și noi, înainte de a începe postul Patruzecimii plus Săptămâna Patimilor e nevoie să ne punem în mintea și în inima noastră încotro mergem. Și anume, ne îndreptăm spre Noaptea cea mai luminoasă a anului, adică a Paștilor, spre sărbătoarea Învierii lui Hristos. Până la urmă fiecare duminică este o zi a Învierii Domnului, nu-i așa?

Cunoaștem ceea ce e bine și ceea ce e rău, știm din firea noastră fără să ne învețe nimeni ceea ce e bine și rău. Mai urmează decât să alegem. Cunoștința o avem, Suntem ca Dumnezeu, dar dacă nu facem faptele Vieții suntem fără de Dumnezeu. Nici omul și nici măcar Dumnezeu nu intervine în libertatea noastră. Ca unul care nu are copii, vă spun, părinților, nu-i mai puneți pe copii să facă cutare și cutare. Dacă vreți să facă treaba asta, să o faceți voi mai întâi. Copilul urmează nu doar cuvintele tatălui și al mamei ci face ceea ce vede la tata și la mama.

Domnul Iisus ne învață cum să postim și anume: când postești, spală fața ta și capul tău îl lunge ca să nu te arăți oamenilor că postești. Aveau un obicei destul de rău evreii-și mai ales fariseii-cărora le plăcea să li se închine lumea în piețe și la marginile ulițelor și să-i numească pe ei învățători. Mai zice încă: postește și te roagă Tatălui tău care este în ascuns și Tatăl tău care vede cele ascunse îți va răsplăti ție. “

Vă dorim lectură plăcută! iar  mai multe detalii referitoare la procurarea acestei cărți aflați pe pagina Editurii Filos.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Arată
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Ascunde