Legatura parinte – copil

Legatura parinte – copil

 

In acest scurt articol, www.terapiibucuresti.ro, prin intermediul terapeutului  Paula Tinta, expert in terapia Bowen si in Biodinamica CranioSacrala Integrata, va propune o incursiune in universul fascinant al legaturilor emotionale dintre parinte si copil.

Exista o legatura emotionala foarte puternica intre parinte si copil. Nu ma gandesc numai la copiii cu nevoi speciale, care rezoneaza chiar mai puternic decat ceilalti copii cu starea de spirit a mamei, ci in general la copii.

 Sa va prezint cateva cazuri. Un parinte observa ca cel mic are o problema si alearga cu el pe la doctori specialisti, terapeuti, chirurgi chiar, dar nu constientizeaza legatura emotionala a celui mic cu ei, parintii. In final se descopera ca problema copilului nu era decat modul lui de a rezona la problemele parintilor sai. Un caz care imi vine in minte acum este a unui baietel de cativa anisori care incepuse brusc sa-si foloseasca cu dificultate mana dreapta. Parintii l-au dus pe la diversi specialisti in medicina de recuperare, dar rezultatele au intarziat sa apara. Motivul era ca atunci cand mama sa l-a nascut pe fratiorul sau, intr-un gest de gelozie si-a lovit in cap fratiorul cu mana dreapta. Fiind certat de catre parinti a considerat ca de vina este mana sa dreapta si ca urmare, si-a limitat mental functionarea sa. Total a revenit la normal abia atunci cand cauza emotionala a fost discutata si rezolvata.

Echilibrul in familie conteaza foarte mult pentru cei mici. Copiii simt starile prin care trec parintii lor si reactioneaza inconstient la ele. De cele mai multe ori parintii insa nu constientizeaza legatura invizibila, “cordonul ombilical” care ii leaga pe cei mici de ei. Legatura principala este intr-adevar intre copil si mama, dar am observat ca si tatal are un rol foarte important in echilibrul emotional al copilului. In cazul nefericit in care, din diverse motive, copilul este crescut numai de un parinte, lucrurile sunt chiar mai complicate, iar efectele asupra copilului se vor vedea pe tot parcursul vietii sale. Inconstient viitorul adult va face in viata alegeri in legatura directa cu faptul ca i-a lipsit unul dintre parinti cand era copil.

 Dar sa revenim la impactul cotidian. O simpla cearta cu partenerul de viata poate afecta vizibil copilul. El se poate imbolnavi fie pentru ca se autoinvinovateste pentru cearta parintilor, fie pentru ca nu mai poate capta atentia parintilor la fel ca inainte. Un copil nu are nevoie doar de dragoste de la parinti, ci si de dragoste intre parinti.

 La inceput mi-a fost mai greu sa le explic parintilor ca eu nu lucrez decat in echipa, adica parinte plus copil, nu doar cu copilul. Daca observ ceva in neregula in relatia parinte-copil, incep terapia cu adultul. Daca vad ca lucrurile nu se rezolva nici asa ii chem in cuplu. Dupa ce simt si observ schimbari majore la parinti, incep sa lucrez cu copilul. Multi parinti cer prea mult copilului si uita ca au fost si ei copii, sau isi imagineaza ca cel mic va realiza ceea ce ei nu au putut. Adultii isi creaza mental imaginea copilului perfect si a viitorului adolescent, punand astfel presiune pe copil, dar uita ca fiecare copil are personalitatea lui unica.

 Dupa ce capata incredere in mine, incep sa-si vada copilul in afara cliseelor lor mentale si inteleg ca fiecare are personalitatea sa si ca trebuie sa-si ajute copilul sa se dezvolte nu taindu-i aripile, ci incurajandu-l in directia pe care si-o doreste. Fiecare copil este deosebit, este unic si are nevoie de dragostea si ocrotirea parintilor.

 Sunt parinti care muncesc prea mult si sunt extrem de obositi si stresati cand ajung acasa.  Copilul incepe sa se planga de dureri de burta, cap, simptome de raceala foarte dese. Ceea ce se intampla de multe ori este ca cel mic preia din stresul adultului si se manifesta asa pentru a atrage atentia, pentru a-si cere drepturile, pentru a primi afectivitatea de care are nevoie. Dupa ce adultul intelege problema si face schimbarile necesare, aproape instantaneu se vindeca si cel mic.

 Parintii unui copil care s-a nascut cu o anume deficienta sau limitare, sunt mai incercati decat ceilalti parinti. Aici intervine grija mai deosebita fata de copil, tratamentele de recuparare, de vindecare sau ameliorare a conditiei celui mic. La asta se adauga de multe ori stresul jobului, alergatul cu cel mic pe la diversi specialisti si nu in ultimul rand stresul cauzat de societate si de mentalitatile colective de a nu integra copiii cu diverse deficiente. Acesti parinti au in mod special nevoie de terapie. Imi amintesc prin ce am trecut eu si cu ce indiferenta doctori prestigiosi imi spuneau sa-mi abandonez fetita si asta in timp ce eu ma luptam sa obtin o adeverinta atat de necesara pentru a putea fi primita la gradinita. Dupa cateva sedinte de terapie, parintii vin parca mai optimisti, mai relaxati si parca le merg toate mai bine. Copilul incepe sa aiba o evolutie mai buna si el. Optimismul parintilor se reflecta si asupra copiilor.

 Echilibrul din familie ajuta foarte mult in dezvoltarea celor mici. Cand parintii se cearta in fata copiilor, uita ca cei mici privesc totul ca pe un spectacol si ca si ei traiesc drama, poate chiar mai intens decat parintii. Este un spectacol care le va afecta evolutia. Sunt copii “programati” de mintea adultilor sa se imbolnaveasca. Este bine ca mai intai adultul sa se echilibreze mental, emotional si fizic si apoi sa incepem terapia si cu cel mic. Imi dau seama ca nu este usor de inteles sau de acceptat, dar pot sa va spun din experienta ca odata ce apar si rezultatele, increderea creste si ea, pacientii incep sa inteleaga mecanismul si apoi totul devine mult mai usor. Incep sa vorbeasca intre ei, sa discute problemele, dar fara sa mai aiba incordarea de la inceput. Asta e un mare atu, pentru ca apoi ajung sa ma recomande altor parinti care trec prin situatii similare si in plus fata de munca mea de convingere, ma ajuta si fostii pacienti devenind la randul lor niste mici terapeuti pentru cei din jurul lor.

 Am o admiratie deosebita pentru taticii care se ocupa in mod special de copiii lor nascuti cu diverse deficiente. Ii vad cum se zbat sa mai faca ceva in plus, sa mai obtina un punct in lungul drum al recuperarii psihomotorie a copilului. Orice castig, cat de mic, reprezinta inca un pas urias in evolutia copilului. Atunci imi vin in minte cuvintele lui Neil Armstrong, comandantul misiunii de aselenizare Apollo 11 din iulie 1969: “Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire”. Felicitari taticilor luptatori! Nu au dexteritatea unei mame, insa sunt incredibili sa-i vezi cum se descurca cu cei mici.

 As vrea sa mai ating un subiect delicat si anume divorturile. Este un subiect complex. Toti trecem prin divergente mai mici sau mai mari si daca nu invatam din mers sa le gestionam, se poate ajunge la destramarea unui familii. Din pacate in societatea moderna, unde individualismul castiga teren, numarul de divorturi este in crestere. In cazul in care in acele cupluri exista si copii, ei sunt cei care sufera cel mai mult. Este cumplit! Discutiile intre adulti trebuie sa fie ferite de ochii si urechile copiilor. Chiar si asa efectul divortului asupra copiilor este dureros si pe termen lung. Am analizat astfel de cazuri. Adolescenti de 14-15 ani, in cadrul unui test proiectiv, rugati sa deseneze o familie, asa cum si-o imagineaza ei, de cele mai multe ori deseneaza propria familie, dar nu la momentul prezent, ci undeva inainte de se produca divortul, cand mama si tata erau impreuna, iar el era doar un copil. Acesti copii, in adolescenta dezvolta dificultati de integrare, de a fi acceptati si de a avea un prieten/prietena. Traiesc in trecut si cauta inconstient mereu explicatii la ceea ce s-a intamplat. Fie nu vor sa mai vorbeasca cu unul din parinti pe care-l considera mai vinovat, fie sunt mai timizi sau introvertiti si in plus asta se suprapune si cu perioada adolescentei, care este mai “rebela”.

 Ar fi bine daca divorturile nu s-ar pronunta atat de usor daca nu sunt probleme majore peste care nu se poate trece. Un exemplu de problema peste care foarte greu se poate trece sunt violentele in familie. Acest lucru ii poate traumatiza pe copii in egala masura cu divortul sau lipsa unui parinte. De cele mai multe ori insa un consilier in probleme de cuplu ii poate ajuta sa-si rezolve problemele si sa poata merge mai departe. Ar fi un mare castig pentru toti si mai ales pentru copii. Dumnezeu a binecuvantat familia cu copii. Noi trebuie sa pretuim acest dar si sa intelegem ca viata nu este presarata numai cu bucurii si reusite. Mai apar si incercari, dar nimic nu este peste puterile noastre de a le duce. Daca Dumnezeu ne-a dat un copil cu nevoi speciale, este pentru ca putem sa ducem o astfel de cruce. Trebuie sa vedem partea frumoasa a vietii. Copiii ne-au invatat sa pretuim fiecare secunda si mai ales sa traim in prezent, fara sa ne agatam de trecut si fara sa ne facem planuri sau griji pe termen lung. Daca suntem sanatosi, restul se rezolva si sa nu uitam ca sanatatea noastra fizica si mai ales psihica se reflacta si asupra celui mic.

 Sunt multumita cu ceea ce fac si cu rezultatele pe care le am. Fiecare nou caz imi da o noua traire, experienta si senzatiile sunt fascinante. Uneori imi este greu. Inteleg ce gandeste un parinte si ce asteapta de la un terapeut. Rezultatele nu vin peste noapte, munca este uneori uriasa si depinde in cea mai mare masura de dorinta lor de a se vindeca. Rabdarea parintilor este una dintre piedicile principale. Ii invat sa se bucure de fiecare mica reusita. Imi povestesc despre progresele pe care le-au observat si ii vad cum infloresc, cum incep sa zambeasca din nou si parca viata li se schimba pe masura ce-mi povestesc.

 In incheiere as dori sa va rog sa constientizati modul in care actiunile dumneavoastra se reflecta in viata copiilor si odata aceste legaturi constientizate, sa creionati un plan de actiune care sa aduca beneficii atat dumneavoastra cat si copilului. Deasemenea va invit pe www.terapiibucuresti.ro sa cititi si alte articole interesante si utile pentru sanatatea noastra.

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Legatura parinte – copil | Terapiibucuresti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Arată
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Ascunde